Italo Disco
Italo disco
„Italo Disco (uneori despărțit, cum ar fi Italo-Disco sau abreviat ca Italo ) este un gen muzical care s-a nascut in Italia și care a fost produs în principal de la sfârșitul anilor 1970 până la sfârșitul anilor 1980.
Italo Disco a evoluat de la muzica de dans din acea perioada (inclusiv hi-NRG ) si sa dezvoltat intr-un gen divers. Genul foloseste instrumente electronice cum ar fi drum machines, synthesizers și ocazional vocodere cantate în limba engleză și într-o mai mică măsură și în limba spaniolă . Originea numelui genului este strâns legată de eforturile de marketing ale Casei de discuri ZYX , care a început să ofere licența și să comercializeze muzica în afara Italiei în 1982. Sfarsitul curentului “Italo Disco’’ nu a insemnat ca a dispărut la începutul anilor 1990 ci un mic declin odata cu trecerea anilor.
De altfel nu există nicio documentație despre locul în care a apărut pentru prima dată termenul „Italo-Disco”, dar originile sale sunt în pricipal in casele de discuri italiene dar si in cele europene prin imprimarea pe copertile albumelor „Original Italo-Disco”.Un exemplu „Girl On Me” de Amin-Peck in 1982 si compilatia „ The Best of Italo-Disco” din 1983 . Aceste înregistrări, împreună cu megamix-ul „Italo Boot Mix”, au fost lansate de Bernhard Mikulski pe eticheta sa ZYX .
Compilațiile Best of și Boot Mix au fost lansate fiecare in serii de 16 volume care a culminat în 1991. Ambele serii au reprezentat muzica disco de origine italiană, adesea licențiată de casele de discuri italiene independente, care au avut o distribuție limitată în afara Italiei, precum și melodii în stil similar ale altor artiști europeni. Prezentatorii show-uli muzical italian Discouring (produs de RAI) au relatat, de obicei, piesele muzicale Italo Disco ca „rock elettronico” (electronic rock) sau „balli da discoteca” (disco dance) înainte ca termenul „Italo Disco” să intre în vigoare.
Intrarea sintetizatoarelor și a altor efecte electronice în genul disco, a dus la aparitia muzicii electronice de dans cum ar fi Hi Nrg in America si ,,Space disco’’ in Europa. Influiente puternice in stilul Italo Disco au avut producatorul italian Giorgio Moroder, muzicianul francez Didier Marouani, o parte din hit-urile bateristului francez Marc Cerrone, interpretarile electronic si synth-pop ca a celor de la Kraftwerk, Yellow Magic Orchestra, Telex, Devo si Gary Numan , albumele timpurii Hi-NRG ale producătorului din San Francisco, Patrick Cowley, cu cântăreți precum Sylvester și Paul Parker.
Deși muzica disco a fost în general criticată și evitată în SUA în anii 1980, ea era încă populară în Europa. Dorinta dj-ilor de melodii noi a creeat frustrare, deoarece melodiile erau importate si asadar scumpe. De acee producatorii italieni au umplut golul cu productii noi propri.
Ca în toate stilurile muzicale, Italo Disco a încorporat diferite genuri, suprapuse cu alte stiluri și a evoluat mai degrabă decât să apară și să dispară, astfel încât există puncte de vedere conflictuale cu privire la prima inregistrare Italo Disco și când a început genul. Ceea ce se poate spune este că muzica disco a fost produsă de producătorii italieni cel puțin din 1977. Italo Disco a adus deseori sunete electronice , excesive, melodii captivante și versuri in limba engleza puternic accentuate. Până în 1983 instrumentația Italo Disco a fost predominant electronică. Dragostea, spatiul si robotii sunt teme frecvent utilizate in curentul Italo Disco, uneori fiind combinate intre ele ca in piese precum Robot Is Systematic (1982) – ‘Lectric Workers si Spacer Woman (1983) – Charlie.
In 1982 si 1983 s-au lansat 3 melodii care au avut influente majore in dezvoltarea Chicago house music: Dirty Talk, Wonderfull, si The M.B.O. Theme, toate de Klein + M.B.O ., un proiect aparte dezvoltat de Davide Piatto din duo italo disco N.O.I.A. cu vocea acestuia si a Rossana Casale. Alta melodie Italo Disco care a influentat muzica House, importanta in US este ,,Feel the Drive de Doctor’s Cat’’. Desi genul a fost de succes in Europa in anii “80, el nu a fost la fel de bine primit in UK, desi cateva melodii Italo Disco ca Ryan Paris- Dolce Vita, Laura Branigan-Self Contro Baltimora-Tarzan Boy, Spagna–Call Me si Sabrina-Boys au devenit hituri aici. Cu toate acestea, interpretarile trupelor ca Pet Shop Boys, Erasure si New Order au influentat genul.
In 1983 numeroase melodii ca Crash, Merak, Sensation si X-Energy categorisite ca American Disco au ajuns hituri. Populara casa de discuri Disco Magic a lansat mai mult de 30 de single-uri in acest an. A fost si anul in care termenul Italo Disco a devenit cunoscut inafara Italiei odata cu lansarea volumului de compilatie The Best of Italo Disco de casa de discuri germana XYZ. Dupa 1983 Italo Disco a fost produs si inafara Italiei.
Canada, in special Quebec a produs cateva melodii remarcabile ca Trans X –Living on Video , Lime -Angel Eyes, Rational Youth – City of Night, Pluton & the Humanoids -World Invaders, Purple Flash Orchestra-We Can Make It, and Tapps-Forbidden Lover. Aceste productii au fost numite Canadian Disco intre 1980-1984 in Europa si HiNRG in US.
In Germania Italo Disco este cunoscut ca Euro Disco sau Discofox. In tarile vorbitoare de engleza a fost numit Italo Disco sau Hi-NRG. Productiile germane erau cantate in limba engleza si erau caracterizate de punerea accentului pe melodie (nu voce,) de o exagerare a „overproduction” si de o atitudine mai serioasa in ceea ce priveste subiectul dragoste. Exemple pot fi gasite in melodiile ModernTalking, Fancy??????, Bad Boys Blue, Joy, Silent Circle, The Twins, Lian Ross si C. C. Catch.
Pe la mijlocul anilor “80 s-a dezvoltat Spacesynth un subgen Italo Disco, care era in mare parte instrumental si continea sunete spatiale ca cele din melodiile celor de la Koto….(muzica ce facea trecerea intre spacesynth si Hi-NRG).
In timp ce Italo Disco era in declin in europa, producatorii italieni si germani au adaptat sunetul pe gustul japonezilor luand nastere astfel Eurobeat. Muzica produsa in acest stil e comercializata strict in Japonia, datorita culturii tarii Para Para, produse de producatori italieni pentru piata japoneza, cele doua faimoase case de discuri Eurobeat sunt A-Beat-C Records si Time Records.
O casa de discuri traditionala Italo Disco, SAIFAM, inca produce muzica Eurobeat pentru Japonia. Pe la 1989 in italia, Italo Disco a evoluat in Italohouse cand artistul italian de Italo Disco a experimentat cu heaturi mai puternice si sunete „House”.
O mare revenire a disco-ului german a început în 1998, când Modern Talking s-a reunit. Canale Rete 4 în Italia, Hits 24, Goldstar TV și canalele ProSieben din Germania, iar programul Nostalgia pe canalul TVE al Spaniei a început să redifuzeze Italo Disco.
Astazi mai multe posturi de radio online transmit genul. Popularitatea reînnoită a inspirat relansări și mixuri noi de la multe etichetele originale de discuri Italo Disco. ZYX Records a lansat multe mixuri noi de CD-uri începând cu anul 2000. Panama Records și Radius Records au reluat piesele Italo pe vinil. Etichetele nord-europene I Venti d’Azzurro (Olanda) și Flashback Records (Finlanda) au produs demo-uri nelansate, noi versiuni de hit-uri vechi și melodii noi „
Text tradus si adaptat https://en.wikipedia.org/wiki/Italo_disco
aflat sub licenta Creative Commons Act https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/